14 feb. Gestionarea vegetației excesive din canale și de pe maluri prin metode culturale
Intervențiile asupra mediului pentru a curăța canalele și alte suprafețe de apă de vegetația crescută excesiv sau pentru a le face mai puțin primitoare pentru vegetație este cunoscută sub denumirea de control cultural. În cazul vegetației nedorite de pe malurile apelor, controlul cultural include arderea, uscarea și acoperirea plantelor, dar și însămânțarea cu plante considerate controlabile sau concurente cu cele dăunătoare/mai greu de controlat.
Arderea vegetației
Arderea poate fi folosită pentru controlul vegetației în anumite zone cu canale de irigații și suprafețe de apă, însă se pretează în special pentru arderea vegetației moarte (biomasă uscată).
Poate fi eficientă pentru anumite specii, precum stuful și ciulinii, dar ineficientă pentru altele, cum ar fi linarița și altele din aceeași familie. De asemenea, arderea poate face suprafața mai susceptibilă la buruieni, în condițiile în care zona nu se însămânțează cu plante concurente.
Se recomandă tăierea plantelor și arderea lor după uscare, dar numai sub supraveghere constantă, pentru că focul poate depăși cu ușurință capacitatea de reacție a personalului și echipamentelor, cu potențial mare de pagube.
Este importantă identificarea plantelor majoritare și evaluarea eficienței arderii în cazul lor. La fel de importantă este aplicarea unui plan de ardere care să împiedice extinderea necontrolată. Pentru suprafețe mai mari ar putea fi necesară coordonarea cu unități de pompieri, precum și obținerea de avize. Starea vremii este și ea importantă și trebuie ținut cont de intensitatea și direcția vântului pe toată durata operațiunii.
Arderea este mai eficientă după cosire și uscare, iar eficacitatea pe termen mai lung este asigurată prin aplicarea ulterioară de ierbicide și/sau promovarea unor specii mai ușor de controlat în aria respectivă.
Retragerea apei / Drenarea
Multe specii de plante din jurul apelor, fie de suprafață, fie subacvatice, au o dependență mare de cantitatea de apă disponibilă. De aceea, o altă metodă de gestionare este retragerea temporară a apei, de exemplu din canalele de irigație.
Această metodă nu se pretează peste tot și oricând, dar poate fi o alternativă eficientă de control asupra plantelor acvatice. Drenarea apei e practică numai dacă canalul se usucă rapid și este posibilă menținerea sa uscată pentru mai multe zile.
Multe plante acvatice mor după expunerea la soare pentru o perioadă de 3-8 zile, dar trebuie luată în considerare și combinarea retragerii apei cu alte metode de îndepărtare, mecanice sau chimice.
Uscarea temporară a canalelor poate funcționa și iarna, expunând astfel plantele acvatice la îngheț/dezgheț, lucru care distruge structura subterană de rădăcini.
Pentru faptul că unele specii rezistă bine la modificarea debitului sau chiar la lipsa completă a apei pentru o perioadă scurtă, este important să fie identificate speciile preponderente și analizat dacă drenarea ar putea fi o soluție.
Ocultarea și solarizarea
Plantele au nevoie de lumină pentru fotosinteză. Blocarea luminii cu prelate poate ajuta la controlul unor anumite tipuri de plante, însă nu e practică în toate situațiile.
Folosirea unor prelate sau a foliilor opace (negre) poate fi folosită și pe maluri, în special pentru buruienile de talie mică. Lumina este oprită, temperatura crește, iar plantele mor, însă e nevoie de o perioadă destul de lungă – chiar până la 5-6 săptămâni în perioada de vară.
Solarizarea presupune tot acoperirea plantelor, dar de data aceasta cu folii transparente. Acestea permit trecerea luminii, însă temperatura solului crește mai mult, plantele murind mai repede – uneori chiar și în 2-3 săptămâni. Prelatele/foliile transparente sunt însă în general mai scumpe și mai puțin pretabile la refolosire.
Ambele metode au ca beneficiu secundar reducerea populațiilor patogene din interiorul solului.
Sunt pretabile pe suprafețe mici, unde nu presupun investiții mari, dar sunt mai anevoios de pus în practică și depind în bună măsură de vreme – fiind nevoie de soare, fără vânt.
Există mai multe metode posibile pentru controlul vegetației acvatice și a celei de pe malurile canalelor. Pe lângă cele culturale menționate, există și alternative chimice, biologice, fizice și mecanice. Intervenția mecanică presupune investiții inițiale în echipament, însă este ușor de pus în practică, eficientă și pretabilă la repetare fără să fie nevoie de pregătiri și condiții speciale de mediu. Intervenția mecanică dă rezultate imediat, dar nu are caracter permanent, motiv pentru care în zonele cu probleme mari cu vegetația excesivă trebuie luată în considerare combinarea mai multor abordări.
Ozon Company este reprezentant oficial al companiior olandeze Conver BV, Herder BV și Votex BV, toate având expertiză în producția de utilaje și echipamente de înaltă calitate, specializate în mentenanța vegetației pe apă și pe uscat.
Poți vedea produse Conver aici, produse Herder aici, produse Votex aici .